Paul Sârbu- scurte referințe critice

Scurte referințe critice (poezie):

 ,,…sînteţi poet, poet adevărat, din rara specie a celor care, cum spunea cineva, «trăgându-şi realitatea pe piept ca o cămaşă», nu confundă totuşi poezia cu jurnalistica. Trebuie să continuaţi cu orice preţ; aş vrea să pot scrie cândva o prefaţă la volumul dv. de debut. E nevoie oare să mai adaug ceva?“ MIRCEA IORGULESCU, S L A S T, 15 aprilie 1989

Paul Sârbu practică o poezie expresionistă, cu metafore şocante, în stil de stenogramă, o ,,estetică a ţipătului”. OVIDIU GHIDIRMIC

,,Discursul său liric e adumbrit de o fină nuanţă, e lipsit de violenţe şi originalităţi căutate: Paul Sârbu este un poet modern care nu se desparte, ca atâţia alţii, în ,,luxul” metaforei conclusive, de sonurile unor Arghezi ori Nichita Stănescu. Cartea sa este o divagaţie pe tema destinului poeziei, o scriere despre scris.” GHEORGHE TOMOZEI, 1996

Poezia lui Paul Sârbu impresionează şi convinge de la prima lectură, numele lui adăugându-se, pentru mine, la nesfârşitul şir de poeţi extraordinari pe care i-am citit în manuscris … CEZAR IVĂNESCU, 1994

,,În hlamidă de notabil prozator, Paul Sârbu (…) relevă poemul ca îndrăznire postumă (Raze postume, 2014). Pentru acest înzestrat poet, limita tragic-existenţială nu-i constituită ca la Arghezi, de mediul bubos-iovianatic, ori de zidul temniţei cu «flori de mucigai», ci de malefic-beneficul spaţiu al Deltei, mocirlos, stihial-acvatic, păpuros, cu ştime, rusălci, dar şi cu edemice ochiuri de apă printre constelaţii de nuferi care-şi au rădăcinile iubirii de privelişte fiinţată înfipte adânc în mâlul anotimpurilor. (…) În «salcâmiada» cu perenă «îmbumbrire» din Raze postume, salcâmul este axis mundi.” ION PACHIA-TATOMIRESCU

(…) Excepţie printre miturile care şi-au găsit consacrarea, sau universalizat, este salcâmul căruia Paul Sârbu îi conferă atribute caracteristice. Este un demers susţinut de numeroase versuri care aduc în prim-plan acest simbol al solarităţii, peren şi triumfător.” NICOLAE ROTUND

„Paul Sârbu nu creează cu imaginaţie, ci cu revelaţie. Poemele sale, prozele sale au presimţiri revelatorii. Desigur, ne referim la revelaţia poetică, spre deosebire de cea biblică.” VASILE ANDRU

,,Paul Sârbu face parte din categoria rară de scriitori care performează o egală disponibilitate și pentru poezie și pentru proză.” AURELIU GOCI

,,Metaforele bogate și retorica elocventă îl consacră pe Paul Sârbu ca și poet.” HORIA GARBEA

Scurte referințe critice (proză):

„Delta Dunării și-a găsit unul dintre marii visători care știu să vorbească frumos. Care știu să scrie frumos. Îi dăruiesc lui Paul Sârbu un pocal cu vin din malul Brăilei! Mă simt legat de el prin cuvinte, ape albastre, depărtări bizantine, adică închipuiri nepereche și legănarea în legendă. Încă o carte prin care curge Dunărea spre nemurire! (…) Pe cât mă pricep eu în ale scrisului, Paul Sârbu va fi un mare boier al prozei veacului ce vine!” FĂNUȘ NEAGU (1998)

Kitsch-ul mirificei Delte, văzut prin binoclul plezirismului, este devorat de vârcolacii sărăciei, singurătății și nebuniei. MIRCEA SÂNTIMBREANU, 1998

Personajele lui Paul Sârbu descriu traiectorii previzibile la nivel larvar al supraviețuirii și nu se pot elibera de tirania predestinării lor decât prin sacrificii care, adesea, se confundă cu suicidul.” DAN SILVIU BOERESCU (1989

„Paul Sârbu scrie versuri și proză marcate de un acut dramatism, într-o expresie mereu sfâșiată (și sfâșietoare ca un țipăt în noapte), ce amintește pe alocuri de A. E. Baconsky.” MIRCEA IORGULESCU (1989

Paul Sârbu mitizează, dar într-un fel care conservă adevărurile perene ale unui ținut mărginaș, greu accesibil legii și oamenilor acesteia. Pușcăriași evadați, caralii cruzi, pescari sărmani, bărboși cu virtuți de șaman, femei așijderea ne oferă o lecție de supraviețuire într-un climat ostil care-și adaugă la vrăjmășia lui un soi de damnațiune materializată(?) într-un duh al apelor. Monstruos și perseverent. O cazuistică majoră, de ordin moral, învăluie toate aceste minunății și blestemății, «denunțându-l» în originalitatea sa, din perspectiva unui topos propriu, pe prozatorul Paul Sârbu.” CONSTANTIN NOVAC

,,Infernul supraviețuirii (…) La Paul Sârbu avem descrierea trăirilor pătimașe, a obsesiei împlinirii cu orice preț a unui destin aprioric, totul stând sub semnul unui perpetuum blestem, al subordonării voinței omului, al neputinței acestuia în fața spiritului malefic al Deltei, Samka. Romanul lui Paul Sârbu înseamnă o lume în care viața și moartea se contopesc într-o succesiune de evenimente ce stau sub semnul unui destin acceptat, de multe ori, cu resemnare.” MIRCEA COTÂRȚĂ, 29 iunie 2004

Prin romanul Samka, prozatorul Paul Sârbu dovedește stăpânirea unei arte literare remarcabile, care se impune nu numai datorită limbajului nuanțat și sugestiv, ci și prin deschiderea ce o oferă spre semnificații largi. MIRCEA ALEXANDRU ȚUP (ORIGINI/ ROMANIAN ROOTS, No. 4-5 (82-83) April-May 2004)

Am convingerea că ne aflăm în fața unui prozator de mare valoare- și de cursă lungă. Despre cum îl înțelegem- vom avea de dat seamă cândva. MARIAN DOPCEA, EX PONTO, Nr. 1(22), ianuarie-martie 2009

,,Și în cea de-a șasea carte a sa, DINCOLO DE LUME, scriitorul Paul Sârbu își continuă investigațiile literare într-un spațiu al nesiguranței existențiale, pe care îl cunoaște nu doar din cărți ci și datorită conviețuirii sale neîntrerupte în misterioasa lume a Deltei, o enclavă cutreierată de duhuri și miraje, cu oameni care se mișcă anarhic, purtați ca-ntr-o vrajă de mâna nevăzută a Destinului, debusolați și fără apărare la hotarul dintre viață și moarte.” NICOLAE-PAUL MIHAIL

În cele trei volume de nuvele, Paul Sârbu se consacră ca un prozator special al Deltei Dunării. Singurul care scrie chiar din inima Deltei, singurul împrietenit cu duhul Deltei, cu „genius loci” (duhul locului) cum zic latinii. (…) Liliecii sabatului și „comedia pedagogică” a lui Paul Sârbu Vremea Chiropterelor este al treilea roman de Paul Sârbu. Cele dinainte: „Samka”, un superb etno-roman, ieșit din fantasticul Deltei(…) VASILE ANDRU

O nouă și exhaustivă paradă a dascălilor Cartea are un plan sau un înveliș parabolic ducându-ne cu gândul la Ciuma lui Albert Camus, la Rinocerii lui Eugen Ionescu sau la Păsările lui Hitchcock, acesta din urmă fiind amintit de romancierul însuși în cartea lui.  „Vremea Chiropterelor” e, cu siguranță, o carte despre care se va vorbi superlativ de fiecare dată. Volumul secund, de care Paul Sârbu, prozator cu o pantagruelică forță pamfletară, vorbește, în finalul romanului celui de al treilea roman al său, e așteptat cu nerăbdare. ION ROȘIORU

Amurgul zeilor Imprevizibilă – muza lui Paul Sârbu, poet și prozator, explorator și proprietar de drept al unui spațiu magic, în felul lui, dominat de negre eresuri dar și de suav extatice revelații. Scriitor complex, capabil de o viziune originală și captivantă asupra toposului deltaic, de loc mirific, ba chiar predestinat, parcă, unui rău inocent și pustiitor, dincolo de erotismul menit a diminua, efectele prea dure. MARIAN DOPCEA

O carte tulburătoare (,,Amurg păgân”). Romancierul se situează pe poziția etnografului care descoperă (ori și le imaginează) rădăcinile unor practici ritualice actuale la poporul român și nu numai. ION ROȘIORU

Paul Sârbu este un prozator căruia nu-i lipsește nici harul de dramaturg, o povestire precum Noaptea cailor sălbatici putând constitui, indubitabil, scenariul unui film de succes. De ce nu? ION ROȘIORU

Paul Sârbu este un scriitor cu clară teritorialitate ficțională, peisagistică și tipologică, susținută istoric de o strălucită pleiadă de autori, de la Panait Istrati, Mihail Sadoveanu, Fănuș Neagu și contemporanul Nicolae Grigore Mărășanu. (…) Sunt convins că Paul Sârbu este un creator reprezentativ, iar o selecție de scurte povestiri și nuvele din opera sa ar avea succes în Europa, dacă ar fi traduse într-o limbă de circulație. AURELIU GOCI

Un prozator de înaltă cotă valorică „Cu totul imprevizibil, a apărut un prozator așezat chiar în inima Deltei, la Letea: Paul Sârbu preia dominantele specifice acestui univers, diversifică și aprofundează tipologia oamenilor trăitori aici, nuanțează spiritul specific ale acestei umanități.” Am extras acest citat din prefața, care te face să visezi, intitulată doct și inspirat Teritorialitatea narativă și umanitatea marilor pustietăți, pe care Aureliu Goci i-o face cărții Noi povestiri din Delta Dunării (Editura Tracus Arte, București, 2017) Noi povestiri din Delta Dunării consolidează în chip strălucit un topos literar inconfundabil al unui prozator de înaltă cotă valorică. ION ROȘIORU (Bucureștiul literar și artistic, aprilie, 2018)

Paul Sârbu – Universul miraculos al Deltei și teritorialitatea imaginarului Autorul își emite poveștile din chiar interiorul universului deltaic, ca actor integrat acțiunii, alături de alte personaje care, fiecare în parte, are și spune o poveste diferită de a celorlalți, dar din aceeași serie tipologică, despre lacuri și bălți, despre pescari și pești, despre păsări și animale sălbatice care conviețuiesc în aceeași teritorialitate magic-fabuloasă în care se amestecă pământul, apele și cerul. AURELIU GOCI

Autorul este un spirit delicat, o sensibilitate potrivită poeziei, dar în același timp un creator de epic energic și un meșteșugar al frazei care găsește formulări semnificative fără nicio stridență și fără înflorituri inutile. Povestirile impresionează și rămân în amintirea oricui. Paul Sârbu e un prozator cu har care merită să fie în atenția publicului. HORIA GÂRBEA

,,Paul Sârbu – un boier al prozei de azi.”

(…) ,,Iar previziunile lui Fănuş Neagu mi se par extraordinare:

„Delta Dunării şi-a găsit unul din marii visători care ştiu să vorbească frumos. Îi dăruiesc lui Paul Sârbu un pocal de vin din malul Brăilei… Mă simt legat de  el prin cuvinte, ape albastre, depărtări bizantine, adică nepereche şi legănarea în legerndă” Şi:

„Pe cât mă pricep eu în ale scrisului Paul Sârbu va fi un mare boier al  prozei veacului ce vine.”   Sunt rânduri scrise în 1998, marele boier al prozei… trăieşte.” Sau cum scrie Constanton Novac, odinioară lider de seamă al Dobrogei literare:

„Paul Sârbu, captiv al grindului Letea, are şansa şi meritul de a-şi fi consolidat un topos al său, uşor identificabil, în spaţiul literaturii noastre contemporane.”

,,Un topos al său, o geografie literară esenţială pentru înţelegerea geografiei literatre a României. Azi, Paul Sârbu e un boier al prozei noastre. ” CORNEL UNGUREANU

,,Paul Sârbu este un extrem de puternic povestitor. Forța lui narativă are intensitate sud-americană, e ca un tornado care într-o primă fază te face să te simți ca la cinematograf, apoi ca la teatru, pentru ca în cele din urmă, după mai multe pagini citite, să te vezi tu însuți, într-un colț al scenei, ceva mai mult decât un simplu spectator, un îngăduit concret, dar anonim, al autorului.  Instinctele beletristice ale lui Paul Sârbu anunță, alături de alți câțiva reprezentanți ai unor generații încă în putere, o veritabilă Renaștere a literaturii românești.”  MIHAI NEAGU BASARAB, Freiburg, 2021

,, Paul Sârbu este un povestitor original, autentic, dispunând de inepuizabile resurse de imaginar, alegându-și un areal narativ insolit, pe care îl stăpânește deplin, creând la limita dintre veridic și fabulos, într-o limbă impresionantă. Arta sa rafinată poate sta, fără îndoială, cu toată îndreptățirea, alături de cea a unor mari scriitori, precum Mihail Sadoveanu, Panait Istrati, Vasile Voiculescu, Fănuș Neagu.” PAUL ARETZU, (Mirabilele povestiri ale Deltei), EX PONTO, Nr. 1 (76) 2023

Lasă un comentariu