Ziarul „Progresul Tulcei”, nr. 39 (anul I), 31 ianuarie 1926

    Pentru a putea citi exemplarul ziarului „Progresul Tulcei”, nr. 39 (anul I), din 31 ianuarie 1926, dați clik pe imaginea de mai sus, așteptați câteva secunde și se va deschide prima pagină, apoi următoarele trei. „Progresul Tulcei” a fost un ziar editat și tipărit la Tulcea, cu redacția și administrația pe str. Ștefan cel Mare No. 18 și tipărit  la tipografia „Dobrogea” Crum Donceff. Ziarul a avut o istorie zbuciumată, ca toate publicațiile dobrogene, și nu numai, cu apariție săptămânală în ziua de  duminică, „sub îngrijirea unui comitet de fruntași tulceni” și avea telefonul cu numărul… 26!, costa 2 lei exemplarul și secretar de redacție era Șt. Staub, un personaj pe care îl vom găsi câțiva ani mai târziu ca director al acestui ziar. „Directorul proprietar” era Const. S. Theodorescu, un personaj misterios pentru tulcenii din zilele noastre (cel puțin până la această dată). Am reușit să aflăm că domnul Theodorescu era în anul 1913, directorul Școlii Comerciale Practice pentru Adulți din Brăila și autorul unei serii de patru volume, publicate în perioada 1918-1938, la Brăila, Tulcea și București. După o apariție regulată în perioada 10 mai 1925 – 28 octombrie 1934, urmează o mică pauză, pentru a reapare în perioada 1 iunie 1937 – mai 1940. Pe lângă săptămânal, mai este publicat un cotidian numit „Informatorul zilnic al ziarului Progresul Tulcei”, care „Apare zilnic la ora 7 seara”. În concluzie, un ziar elegant, cu articole scrise, probabil, de doar cei doi ziariști: directorul patron și secretar de redacție: Const. S. Theodorescu și Șt. Staub, dovada fiind că nici unul din articole nu este semnat, doar o poezie intitulată „Odă la… Buget”, de Constanța Atanasiu. Tipăritura la tipografia tulceană „Dobrogea” este superbă, iar limba română folosită este impecabilă. Am intrat în posesia acestui exemplar al ziarului „Progresul Tulcei”, grație domnului Cristian Doru Zaharia, prietenul constănțean al tulcenilor, care ni l-a făcut cadou, motiv pentru care îi adresăm sincere mulțumiri.

Nicolae C. Ariton